Belșațar

Belșațar (sau Balthazar; akkadiană: Bel-Sarra-usur) a fost un regent al Babilonului, fiul lui Nabonid. Nabonid a domnit în perioada 556-539 î.Hr. Nabonid a fost ultimul rege al Babilonului în pofida textului din Cartea lui Daniel, care afirmă că Belșațar ar fi fost rege.

Șederea lui Nabonid în Tayma

Nu e clar de ce Nabonid a rămas îndelungat în Tayma. Motivul său de a merge acolo pare clar: Tayma era o oază importantă, din care rute comerciale ale Peninsulei Arabice puteau fi controlate. Asirienii încercaseră deja asta înaintea lui.^[1] Totuși, de ce Nabonid a rămas atâta (probabil în jur de zece ani, poate între 553–543 î.Hr.) și de ce s-a întors rămân probleme nerezolvate. S-a speculat că ar fi fost din cauză că nu se simțea în largul lui în Babilon, care era contra părtinirii sale pentru Sîn. În ce privește întoarcerea sa, ea ar fi putut să aibă de a face cu amenințarea crescândă din partea lui Cirus și neînțelegerilor crescânde cu Belșațar, căruia i-a fost retrasă administrarea după ce Nabonid s-a întors, împreună cu un număr de funcționari.^[2]

Belșațar nu a fost niciodată pe deplin rege și și-a reluat sau reconfirmat locul de prinț subordonat regelui Nabonid la revenirea acestuia în Babilon.^[3]

Pedepsirea lui Belșațar

Articol principal: Ospățul lui Belșațar.

Cartea lui Daniel (Daniel 5:1-31), carte în care potrivirea cu realitatea istorică nu joacă un rol important,^[4] povestește despre pedepsirea „divină” a lui Belșațar. Acesta este pedepsit, după ce o mână fără corp apare la banchetul la care el bea din cupe de aur furate din templul Ierusalimului de către tatăl său, regele Nabucodonosor al II-lea (în realitate Nabonid)^[5] și îi scrie un mesaj pe perete („Mene - tekel - u-farsin”^[6]) prin care îi anunță moartea iminentă. Conform Bibliei, Belșațar este ucis peste puțin timp, în somn, de perși.

În realitate Belșațar nu a fost rege,^[5] ci doar prinț moștenitor,^[7] nu a mai ajuns să fie rege deoarece tatăl său Nabonid a fost detronat de către Cirus al II-lea cel Mare, care a ocupat Babilonul.^[8] Nabonid a fost capturat iar viața sa a fost cruțată, dar nu se cunoaște nimic despre soarta lui Belșațar.^[9]

Cuceritorul Babilonului este numit în Biblie Darius Medul, dar în istorie nu este cunoscut un astfel de individ, iar invadatorii nu erau mezi, ci perși.^[5]

John J. Collins^⁠(en)^[traduceți] datează Cartea lui Daniel la circa 164 î.Hr. și remarcă faptul că probabil nu a fost inclusă printre cărțile profetice din Biblia ebraică deoarece canonul lor era deja finalizat la vremea scrierii ei.^[10]

Note

^ Beaulieu 1989:149–205. On Tayma's importance for trade: C. Edens and G. Bawden, "History of Tayma' and Hejazi trade during the first millennium B.C.", Journal of the Economic and Social History of the Orient 32 (1989:48–103).
^ Beaulieu 1989:149–205.
^ Bryce, Trevor (2016). Babylonia: A Very Short Introduction. Very Short Introductions. OUP Oxford. p. 90. ISBN 978-0-19-103993-5. Accesat în 28 iulie 2024.
^ Collins 1984, p. 41.
^ ^a ^b ^c Seow 2003, pp. 4–6.
^ Mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău și i-a pus capăt. Tekel: l-a cântărit și l-a găsit ușor. U-farsin: a împărțit regatul tău și l-a dat mezilor și perșilor. „Mene-Tekel” a intrat în vocabularul multor țări ca o expresie care anunță o amenințare sumbră.
^ Swenson, Kristin M. (2021). A Most Peculiar Book: The Inherent Strangeness of the Bible. Oxford University Press, Incorporated. p. 214. ISBN 978-0-19-065173-2. Accesat în 28 iulie 2024.
^ Waters 2014, p. 38-39,43.
^ Briant 2002, p. 41-42.
^ Collins, John J. (2019). Introduction to the Hebrew Bible, Third Edition - The Deuteronomistic History. Book collections on Project MUSE. Fortress Press. p. 13. ISBN 978-1-5064-4644-8. Accesat în 28 iulie 2024. The book of Daniel, which was composed about 164 b.c.e., did not find a place among the Prophets in the Hebrew Bible, and this has often been taken as an indication that the collection of the Prophets was already fixed at the time of its composition.

Bibliografie

P.-A. Beaulieu, The reign of Nabonidus king of Babylon 556-539 B.C. (New Haven CT: Yale University Press 1989)
Briant, Pierre (2002). From Cyrus to Alexander: A History of the Persian Empire. Eisenbrauns. ISBN 9781575061207.
Collins, John J. (1984). Daniel: With an Introduction to Apocalyptic Literature. Eerdmans. ISBN 9780802800206.
Seow, C.L. (2003). Daniel. Westminster John Knox Press. ISBN 9780664256753.
Waters, Matt (2014). Ancient Persia: A Concise History of the Achaemenid Empire, 550–330 BCE. Cambridge University Press. ISBN 9781107652729.