Descompunerea unui vector

În teoria vectorilor, descompunerea unui vector din R n {\displaystyle \mathbb {R} ^{n}} reprezintă obținerea unui sistem echivalent de n vectori liniari independenți și situați pe direcții distincte.

Descompunerea unui vector după două direcții concurente

Descompunerea unui vector V {\displaystyle {\vec {V}}} după două direcții concurente d1 și d2 înseamnă determinarea sistemului de vectori concurenți V 1 {\displaystyle {\vec {V}}_{1}} și V 2 {\displaystyle {\vec {V}}_{2}} a căror rezultantă este vectorul V {\displaystyle {\vec {V}}} sau determinarea componentelor V 1 {\displaystyle {\vec {V}}_{1}} și V 2 {\displaystyle {\vec {V}}_{2}} ale acestuia pe cele două direcții d1 și d2.

Folosind regula paralelogramului, prin extremitatea vectorului V {\displaystyle {\vec {V}}} se construiesc paralele la direcțiile d1 și d2, punctele de intersecție cu aceste direcții definind extremitățile vectorilor V 1 {\displaystyle {\vec {V}}_{1}} și V 2 {\displaystyle {\vec {V}}_{2}} .

Descompunerea unui vector după trei direcții concurente în spațiu

Se aplică regula paralelogramului în două etape. În prima etapă, se descompune vectorul V {\displaystyle {\vec {V}}} după una dintre cele trei direcții, spre exemplu d3 și o direcție d1,2, obținută ca intersecție dintre planul format de celelalte două direcții, d1 și d2 cu planul format de cea de-a treia direcție d3 și vectorul V {\displaystyle {\vec {V}}} , rezultând componentele V 3 {\displaystyle {\vec {V}}_{3}} și V 1 , 2 {\displaystyle {\vec {V}}_{1,2}} .

În etapa a doua se descompune componenta V 1 , 2 {\displaystyle {\vec {V}}_{1,2}} după direcțiile d1 și d2 rezultând componentele V 1 {\displaystyle {\vec {V}}_{1}} și V 2 {\displaystyle {\vec {V}}_{2}} . Vectorul V {\displaystyle {\vec {V}}} reprezintă diagonala paralelipipedului având ca muchii componentele V 1 , V 2 {\displaystyle {\vec {V}}_{1},V_{2}} și V 3 {\displaystyle {\vec {V}}_{3}} .

 Acest articol legat de matematică este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui.