Forezie

Forezia (din greaca phorēsis = a fi purtat, a fi transportat) este o metodă de răspândire în lumea animală prin care indivizii unei specii mai puțin mobili sunt transportați pe distanțe mari de reprezentanții altor specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. Această metodă este adoptată de diverse animale care își caută noi surse de hrană, sau de către paraziți atunci când caută o nouă gazdă. Forezia poate fi temporară sau definitivă și este larg răspândită la acarieni, dar și la unele insecte care se fixează pe un animal cu aripi (insecte, păsări, lilieci) pentru a fi transportate dintr-un loc în altul.

Gândacul de bălegar (Geotrupes stercorarius) transportă acarianul (Parasitus coleoptratorum), care, contrar numelui său, nu este parazit, hrănindu-se cu substanțe organice în putrefacție, viermișori, larve. Unele specii de păduchi de păsări, atunci când gazda lor moare, se fixează de muștele hematofage pentru a găsi o nouă gazdă. Unele insecte parazite, care își depun ouăle în ouăle altor insecte, se fixează de adulții speciei gazdă pentru a-și asigura accesul imediat la ouăle lor atunci când gazda le depune. În același mod pot fi transportate și ouăle. Astfel musculița Dermatobia hominis se prinde pe o insectă purtătoare, pe care atașează aproximativ 30 de ouă. Atunci când insecta purtătoare ajunge la o gazdă bovină sau umană, ouăle eclozează rapid și larvele se eliberează singure de pe insecta purtătoare, invadând foliculii noii lor gazde, unde își continuă dezvoltarea.

Peștele ventuză (Remora remora), care este un înotător rău, are o placă adezivă pe suprafața capului, cu care se prinde de corpul altor pești buni înotători (rechini, cașaloți) pentru a ajunge în alte locuri, lărgindu-și astfel arealul de răspândire.

• Petre Neacșu, Zoe Apostolache-Stoicescu. Dicționar de ecologie. Editura științifică și enciclopedică, București, 1982
• Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
• Elizabeth Martin. Oxford - Dicționar de biologie. Editura Univers Enciclopedic. 1999
• Ch. Ferrière. La phorésie chez les insectes. Mitteilungen der Schweizerischen Entomologischen Geselleschaft 1926, 13 : 489 – 96.
• Martinus E. Huigens, Nina E. Fatouros. A hitch-hiker’s guide to parasitism: the chemical ecology of phoretic insect parasitoids in Chemical Ecology of Insect Parasitoids. 2013
• Daria Bajerlein and Jerzy Błoszyk. Phoresy of Uropoda orbicularis (Acari: Mesostigmata) by beetles (Coleoptera) associated with cattle dung in Poland. European Journal of Entomology. 101: 185.188, 2004
• Jerome Niogret, Lumaret Jean-Pierre, Michel Bertrand. Review of the phoretic association between coprophilous insects and macrochelid mites (Acari: Mesostigmata) in France. Elytron, 2006. Vol. 20: 99-121

• Peștii ventuză (Remora remora) transportați de un diavolul de mare (Manta birostris). ARKive Arhivat în 23 aprilie 2015, la Wayback Machine. Imagini, video.
• Acarieni transportați de un gândac de bălegar (Geotrupes stercorarius). YouTube Video.