Inel (matematică)

Un inel I = ( A , + , ) {\displaystyle I=(A,+,*)} este o structură algebrică formată dintr-o mulțime suport   A {\displaystyle \ A} și două operații binare, definite pe produsul cartezian A × A {\displaystyle A\times A} cu valori în   A {\displaystyle \ A} , numite convențional + {\displaystyle +} (sau operația aditivă) și {\displaystyle *} (sau operația multiplicativă), astfel încât:

  1. G = ( A , + ) {\displaystyle G=(A,+)} formează un grup comutativ sau abelian. Elementul neutru al lui G {\displaystyle G} se notează în general cu 0 {\displaystyle 0} .
  2. S = ( A , ) {\displaystyle S=(A,*)} formează un monoid.
  3. Se îndeplinește proprietatea de distributivitate a înmulțirii față de adunare, adică pentru orice x , y , z A {\displaystyle x,y,z\in A} :
x ( y + z ) = ( x y ) + ( x z ) {\displaystyle x*(y+z)=(x*y)+(x*z)}
( y + z ) x = ( y x ) + ( z x ) {\displaystyle (y+z)*x=(y*x)+(z*x)}

Termenul a fost introdus în 1897 de David Hilbert.[1]

Definiții

Dacă operația de înmulțire este comutativă, adică

( x , y A )   x y = y x {\displaystyle (\forall x,y\in A)\ x*y=y*x} atunci inelul A {\displaystyle A} este un inel comutativ.

Dacă A { 0 } {\displaystyle A\neq \{0\}} și înmulțirea admite element neutru, adică

( 1 A )   ( x A )   1 x = x 1 = x {\displaystyle (\exists 1\in A)\ (\forall x\in A)\ 1*x=x*1=x} atunci inelul A {\displaystyle A} este inel cu unitate sau inel unitar.

Un inel comutativ cu cel puțin două elemente și fără divizori ai lui zero se numește inel integru (sau domeniu de integritate).[2]

Un inel în care orice element (în afară de 0 {\displaystyle 0} ) are invers față de înmulțire se numește corp.

Elementul neutru în raport cu operația + {\displaystyle +} se notează 0 {\displaystyle 0} și se numește elementul nul, iar simetricul lui x A {\displaystyle x\in A} în raport cu adunarea se notează x {\displaystyle -x} și se numește opusul lui x {\displaystyle x} . În loc de x + ( y ) {\displaystyle x+(-y)} , vom nota x y {\displaystyle x-y} .

Dacă A {\displaystyle A} este inel unitar, atunci elementele lui A {\displaystyle A} simetrizabile în raport cu operația multiplicativă se numesc elemente inversabile .

Se notează cu U ( A ) {\displaystyle U(A)} mulțimea elementelor inversabile ale inelului unitar A {\displaystyle A} , adică

U ( A ) = { x A |   x , A , x   x , =   x , x = 1 } {\displaystyle U(A)=\{x\in A|\exists \ x^{,}\in A,x*\ x^{,}=\ x^{,}*x=1\}}

Fie A {\displaystyle A} un inel. Două elemente x , y A {\displaystyle x,y\in A} se numesc permutabile dacă x y = y x {\displaystyle x*y=y*x} . Un element a A {\displaystyle a\in A} se numește element central dacă el permută cu orice element din inelul A {\displaystyle A} . Mulțimea

C ( A ) := { a A | a x = x a , x A } {\displaystyle C(A):=\{a\in A|a*x=x*a,\forall x\in A\}}

a tuturor elementelor centrale din A {\displaystyle A} se numește centrul inelului A {\displaystyle A} .

Exemple de inele

  1. Inelul numerelor întregi
    ( Z , + , ) {\displaystyle (\mathbb {Z} ,+,*)} este inel comutativ în care elementul nul este 0 și elementul unitate este 1, iar U ( Z ) = { 1 , 1 } {\displaystyle U(\mathbb {Z} )=\{-1,1\}} .
  2. Inelul numerelor raționale
    ( Q , + , ) {\displaystyle (\mathbb {Q} ,+,*)} este inel comutativ în care elementul nul este 0 și elementul unitate este 1. În plus U ( Q ) = Q {\displaystyle U(\mathbb {Q} )=\mathbb {Q^{*}} } .
  3. Inelul numerelor reale
    ( R , + , ) {\displaystyle (\mathbb {R} ,+,*)} este inel comutativ în care elementul nul este 0 și elementul unitate este 1. În plus U ( R ) = R {\displaystyle U(\mathbb {R} )=\mathbb {R^{*}} } .
  4. Inelul numerelor complexe
    ( C , + , ) {\displaystyle (\mathbb {C} ,+,*)} este inel comutativ cu U ( C ) = C {\displaystyle U(\mathbb {C} )=\mathbb {C^{*}} } .
  5. Inelul Z n {\displaystyle \mathbb {Z} _{n}} al claselor de resturi modulo n.
    ( Z n , + , ) {\displaystyle (\mathbb {Z} _{n},+,*)} este inel comutativ, iar U ( Z n ) = { a ^ Z n | ( a , n ) = 1 } {\displaystyle U(\mathbb {Z} _{n})=\{{\hat {a}}\in \mathbb {Z} _{n}|(a,n)=1\}} .

Proprietăți

Fie A {\displaystyle A} un inel. Atunci pentru x , y , z A {\displaystyle \forall x,y,z\in A} , avem:

  1. x 0 = 0 x = 0 {\displaystyle x*0=0*x=0}
  2. ( x ) y = x ( y ) = x y {\displaystyle (-x)*y=x*(-y)=-x*y}
  3. ( x ) ( y ) = x y {\displaystyle (-x)*(-y)=x*y}
  4. x ( y z ) = x y x z {\displaystyle x*(y-z)=x*y-x*z} și ( y z ) x = y x z x {\displaystyle (y-z)*x=y*x-z*x}
  5. Dacă A {\displaystyle A} este inel cu unitate, atunci ( 1 ) x = x {\displaystyle (-1)*x=-x}
  6. Dacă n N {\displaystyle n\in \mathbb {N} ^{*}} ,atunci definim x 1 = x {\displaystyle x^{1}=x} și x m = x m 1 x , ( m 2 ) {\displaystyle x^{m}=x^{m-1}*x,(m\geq 2)} . Pentru m , n N {\displaystyle \forall m,n\in \mathbb {N} ^{*}} , avem x m + n = x m x n {\displaystyle x^{m+n}=x^{m}*x^{n}} .

Note

  1. ^ Math93, Une histoire des Mathématiques
  2. ^ Ioan Purdea, Gheorghe Pic, Tratat de algebră modernă, Vol. 1, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1977, p. 219

Bibliografie

  • Gheorghe Ivan, Paul Mihai Șușoi, Elemente de teoria polinoamelor și a ecuațiilor algebrice, Editura Ionescu, 2001.
  • Vasile Popuța, Algebră. Curs elementar de structuri fundamentale, Editura Mirton, Timișoara, 1998.

Vezi și