Iulian Teodorescu
| Iulian Teodorescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1872  |
| Decedat | 1935 (63 de ani) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma Mater | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Iulian (Julian) Teodorescu (n. 1872 – d. 1935) a fost un jurist român, licențiat al Facultății de Drept din cadrul Universității din București (1895).[1] A obținut titlul de Doctor în drept al Universității din Paris (1900). A fost judecător la Tribunalul Iași și cadru didactic al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1905-1920), unde a deținut funcția de rector în perioada ianuarie-septembrie 1920.[2]
A fost Președinte al Cercului de studii penale și director al publicației Revista penală (1921-1932),[3] devenită Revista de Drept penal și știință penitenciară (1932-1935, alături de Vespasian Pella).[4]
Lucrări reprezentative
- Teoria sentințelor fără durată determinată (1901)
- Chestiuni de drept penal și știință penitenciară, tipografia „Gutenberg”, București (1904)
- Minoritatea în fața legii penale (1904)
- Judecătorul de ocol ca ofițer de poliție judiciară (1909)
- Curs de drept penal, Iași (1913)
- Problema libertății individuale (1923)
Note
- ^ Tudorel Toader, Dan Constantin Mâță, Ioana Maria Costea, Dicționarul personalităților juridice românești (București, 2008)
- ^ Anuarul Universității din Iași pe anii școlari 1926-1927 și 1927-1928, Iași, Viața Românească, 1929
- ^ Raportul asupra activității Cercului de studii penale, penitenciare și de poliție științifică pe anul 1921 - 1922, prezentat de E. Decuseara - Directorul statisticii judiciare - în adunarea generală a Cercului din 3 decembrie 1922 ș publicat în Revista penală nr. 9/10, 1922, p. 326-331
- ^ Iulian Teodorescu, Primul nostru jubileu, in Revista de drept penal și știintă penitenciară, 1930, p. 1-7
| ||||||||
