Legea lui Ohm

Legea lui Ohm sau legea conducției electrice, stabilește legătura între intensitatea curentului electric (I) dintr-un circuit electric, tensiunea electrică (U) aplicată și rezistența electrică (R) din circuit.

Legea lui Ohm se poate aplica și unei porțiuni de circuit.

Legea lui Ohm se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică tensiuni electrice. Enunțul legii afirmă despre intensitatea curentului electric (I) într-un circuit că este direct proporțională cu tensiunea aplicată (U) și invers proporțională cu rezistența (R) din circuit.

Formula matematică a legii lui Ohm este:

${\displaystyle I={\frac {U}{R}}}$

unde:

I este intensitatea curentului, măsurată în amperi;

U este tensiunea aplicată, măsurată în volți;

R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi.

Altfel spus, în cazul unui rezistor a cărui rezistență este constantă, dacă tensiunea crește, intensitatea curentului va crește proporțional cu tensiunea și invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numește rezistor ohmic^[1].

Legea poate fi exprimată sub formă locală și integrală. Forma locală spune că în fiecare punct al conductorului vectorul densitate de curent este proporțional și coliniar cu vectorul câmp electrostatic^[2].

Măsurarea rezistențelor electrice se face cu ohmmetrul. Rezistența se poate măsura și indirect, măsurând tensiunea și intensitatea și făcând apoi raportul dintre ele.

• V. Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, București, 1984

• Igor Tamm, Bazele teoriei electricității, Editura Tehnică, 1952

• Online Calculator - Legea lui Ohm în circuitul DC
• Introducere in circuite electrice si electronice - Legea lui Ohm Arhivat în 15 mai 2019, la Wayback Machine.