Număr extrem totient

În matematică, un extrem totient este un număr întreg k {\displaystyle k} care are mai multe soluții la ecuația ϕ ( x ) = k {\displaystyle \phi (x)=k} , unde ϕ {\displaystyle \phi } este indicatorul lui Euler al lui x {\displaystyle x} (funcția totient).[1]

Primele 27 de valori ale indicatorului lui Euler ϕ ( x ) {\displaystyle \phi (x)} sunt:[2]

1, 1, 2, 2, 4, 2, 6, 4, 6, 4, 10, 4, 12, 6, 8, 8, 16, 6, 18, 8, 12, 10, 22, 8, 20, 12, 18.

Primele numere extrem totiente sunt:[3]

1, 2, 4, 8, 12, 24, 48, 72, 144, 240, 432, 480, 576, 720, 1152, 1440, 2880, 4320, 5760, 8640, 11520.

Singurul număr impar extrem totient este 1. Există o infinitate de numere pare extrem totiente.

Funcția totient a unui număr x {\displaystyle x} , cu factorizarea primă x = i p i e i {\displaystyle x=\prod _{i}p_{i}^{e_{i}}} , este produsul:

ϕ ( x ) = i ( p i 1 ) p i e i 1 . {\displaystyle \phi (x)=\prod _{i}(p_{i}-1)p_{i}^{e_{i}-1}.}

Astfel, un număr cu un totient mare este un număr care are mai multe modalități de a fi exprimat ca produs în această formă decât oricare alt număr mai mic.

Note

  1. ^ Marius Coman, Enciclopedia matematică a claselor de numere întregi
  2. ^ Șirul A000010 la Enciclopedia electronică a șirurilor de numere întregi (OEIS)
  3. ^ Șirul A097942 la Enciclopedia electronică a șirurilor de numere întregi (OEIS)

Vezi și