Principiul contracției

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
  • Nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau introducerea existentă este prea scurtă. Marcat din aprilie 2013.
  • Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din aprilie 2013.
  • Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din aprilie 2013.

 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Principiul contracției

Fie ( S , d ) {\displaystyle (S,d)} un spațiu metric complet. Aplicația f : S S {\displaystyle f:S\longrightarrow S} este o contracție a lui S dacă există q ( 0 , 1 ) {\displaystyle q\in (0,1)} , numit coeficient de contracție, astfel încât:

d ( f ( x ) , f ( y ) ) q d ( x , y ) ( ) x , y S   ( 1.1 ) {\displaystyle d(f(x),f(y))\leq qd(x,y)(\forall )x,y\in S\ (1.1)}

Punctul c S {\displaystyle c\in S} se numește punct fix al aplicației f : S S {\displaystyle f:S\longrightarrow S} dacă avem: f ( c ) = c .   ( 1.2 ) {\displaystyle f(c)=c.\ (1.2)}

Fie a 0 S {\displaystyle a_{0}\in S} fixat și fie șirul de puncte ( a n ) n N {\displaystyle (a_{n})_{n\in \mathbb {N} }} din S definit succesiv prin:

{ a 1 = f ( a 0 ) a 2 = f ( a 1 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a n = f ( a n 1 ) {\displaystyle \left\{{\begin{array}{rcl}a_{1}=f(a_{0})\\a_{2}=f(a_{1})\\...................\\a_{n}=f(a_{n-1})\end{array}}\right.\;}

Știind că S este un spațiu metric complet pentru a arăta că șirul ( a n ) n N {\displaystyle (a_{n})_{n\in \mathbb {N} }} definit prin (1.3) este convergent în S este suficient să arătăm că acest șir este fundamental în S. Deoarece f este o contracție a lui S, avem succesiv:

d ( a 1 , a 2 ) = d ( f ( a 0 ) , f ( a 1 ) q d ( a 0 , a 1 ) {\displaystyle d(a_{1},a_{2})=d(f(a_{0}),f(a_{1})\leq qd(a_{0},a_{1})}
d ( a 2 , a 3 ) = d ( f ( a 1 ) , f ( a 2 ) q d ( a 1 , a 2 ) q 2 d ( a 0 , a 1 ) {\displaystyle d(a_{2},a_{3})=d(f(a_{1}),f(a_{2})\leq qd(a_{1},a_{2})\leq q^{2}d(a_{0},a_{1})}
d ( a 3 , a 4 ) = d ( f ( a 2 ) , f ( a 3 ) q d ( a 2 , a 3 ) q 3 d ( a 0 , a 1 ) {\displaystyle d(a_{3},a_{4})=d(f(a_{2}),f(a_{3})\leq qd(a_{2},a_{3})\leq q^{3}d(a_{0},a_{1})}

Prin inducție se obține:

d ( a n , a n + 1 ) q n d ( a 0 , a 1 ) , ( ) n N , q ( 0 , 1 ) . {\displaystyle d(a_{n},a_{n+1})\leq q^{n}d(a_{0},a_{1}),(\forall )n\in \mathbb {N} ,q\in (0,1).}   (1.4)

Pe de altă parte, pentru orice p N {\displaystyle p\in \mathbb {N} } , avem

d ( a n , a n + p ) d ( a n , a n + 1 + d ( a n + 1 , a n + 2 ) + . . . d ( + a n + p 1 , a n + p ) {\displaystyle d(a_{n},a_{n+p})\leq d(a_{n},a_{n+1}+d(a_{n+1},a_{n+2})+...d(+a_{n+p-1},a_{n+p})}

și folosind corespunzător inegalitatea (1.4) se obține:

d ( a n , a n + p ) q n d ( a 0 , a 1 ) + q n + 1 d ( a 0 , a 1 ) + . . . + q n + p 1 d ( a 0 , a 1 ) = {\displaystyle d(a_{n},a_{n+p})\leq q^{n}d(a_{0},a_{1})+q^{n+1}d(a_{0},a_{1})+...+q^{n+p-1}d(a_{0},a_{1})=}
= q n d ( a 0 , a 1 ) ( 1 + q + q 2 + . . . + q n 1 ) = q n d ( a 0 , a 1 ) q p 1 q 1 = {\displaystyle =q^{n}d(a_{0},a_{1})(1+q+q^{2}+...+q^{n-1})=q^{n}d(a_{0},a_{1}){\frac {q^{p}-1}{q-1}}=}
= q n d ( a 0 , a 1 ) 1 q p 1 q q n 1 q d ( a 0 , a 1 ) . {\displaystyle =q^{n}d(a_{0},a_{1}){\frac {1-q^{p}}{1-q}}\leq {\frac {q^{n}}{1-q}}d(a_{0},a_{1}).}

Deci:

d ( a p , a n + p ) q n 1 q d ( a 0 , a 1 ) , ( ) n N , ( ) p N , q ( 0 , 1 ) . {\displaystyle d(a_{p},a_{n+p})\leq {\frac {q^{n}}{1-q}}d(a_{0},a_{1}),(\forall )n\in \mathbb {N} ,(\forall )p\in \mathbb {N} ,q\in (0,1).}   (1.5)

Presupunem că d ( a 0 , a 1 ) 0 {\displaystyle d(a_{0},a_{1})\neq 0} . Deoarece q ( 0 , 1 ) q n 1 q d ( a 0 , a 1 ) 0 R {\displaystyle q\in (0,1)\Rightarrow {\frac {q^{n}}{1-q}}d(a_{0},a_{1})\rightarrow 0\in \mathbb {R} } , ceea ce implică:

( ( ) ε > 0 , ( ) N ( ε ) {\displaystyle ((\forall )\varepsilon >0,(\exists )N(\varepsilon )} ,   (1.6)

astfel încât ( ) n > N ( ε ) {\displaystyle (\forall )n>N(\varepsilon )} și ( ) p N d ( a n , a n + p ) < ε {\displaystyle (\forall )p\in \mathbb {N} \Rightarrow d(a_{n},a_{n+p})<\varepsilon } și aratăm că șirul de puncte ( a n ) n N {\displaystyle (a_{n})_{n\in \mathbb {N} }} este un șir fundamental în spațiul metric complet S și in consecință este convergent în S. În acest caz notăm c = lim n a n {\displaystyle c=\lim \limits _{n\rightarrow \infty }a_{n}} ; c S ( a 0 c {\displaystyle c\in S(a_{0}\longrightarrow c} ) în S.

În acest caz notăm: c = lim n a n {\displaystyle c=\lim \limits _{n\rightarrow \infty }a_{n}} ; c S {\displaystyle c\in S} ( a 0 c {\displaystyle a_{0}\rightarrow c} în S). Să arătăm că c este punctul fix al contracției f.
Deoarece a n c {\displaystyle a_{n}\rightarrow c} în S, rezultă că pentru orice ε > 0 {\displaystyle \varepsilon >0} , există un rang x ( ε ) > o {\displaystyle x(\varepsilon )>o} , astfel încât dacă n > N ( ε ) {\displaystyle n>N(\varepsilon )} , atunci d ( a 0 , c ) < ε {\displaystyle d(a_{0},c)<\varepsilon } .

Observând și inegalitatea evidentă d ( f ( a 0 ) , f ( c ) ) d ( a 0 , c ) {\displaystyle d(f(a_{0}),f(c))\leq d(a_{0},c)} , datorită contracției f, se obține: d ( f ( a ) , f ( c ) ) < ε , ( ) n > N ( ε ) ) {\displaystyle d(f(a),f(c))<\varepsilon ,(\forall )n>N(\varepsilon ))} care arată că f ( a 0 ) f ( c ) {\displaystyle f(a_{0})\rightarrow f(c)} în S și care implică : a n + 1 f ( c ) {\displaystyle a_{n+1}\rightarrow f(c)} în S. Dar avem și a n + 1 c {\displaystyle a_{n+1}\rightarrow c} în S și cum S este spațiu metric (unde limita unui șir convergent este unică rezultă egalitatea f ( c ) = c {\displaystyle f(c)=c} , adică c S {\displaystyle c\in S} este punct fix al contracției f.

Să arătăm acum unicitatea lui c. Presupunem că mai există c 1 S {\displaystyle c_{1}\in S} , astfel încât f ( c 1 ) = c 1 {\displaystyle f(c_{1})=c_{1}} . În acest caz avem d ( c , c 1 ) = d ( f ( c ) , f ( c 1 ) ) q d ( c , c 1 ) . {\displaystyle d(c,c_{1})=d(f(c),f(c_{1}))\leq qd(c,c_{1}).}

Rezultă ( 1 q ) d ( c , c 1 ) 0 , q ( 0 , 1 ) {\displaystyle (1-q)d(c,c_{1})\leq 0,q\in (0,1)} , care implică d ( c , c 1 ) = 0 {\displaystyle d(c,c_{1})=0} și deci c 1 = c {\displaystyle c_{1}=c} . Am arătat că punctul fix al contracției este unic.

d ( a 2 , a 3 ) = d ( f ( a 1 ) , f ( a 2 ) ) q d ( a 1 , a 2 ) q 2 d ( a 0 , a 1 ) {\displaystyle d(a_{2},a_{3})=d(f(a_{1}),f(a_{2}))\leq qd(a_{1},a_{2})\leq q^{2}d(a_{0},a_{1})}

Bibliografie

G. Tătar, Calcul diferențial și integral, Ed. Economică, București, 2002.